Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Solitar de duminică (1)

        de Gheorghe Grigurcu

Vis. Te afli într-o casă străină, în faţa unei biblioteci lungi de mulţi metri. Sub sticlă cotoarele cărţilor care de care mai tentante. Dintr-odată tavanul încăperii dispare, cerul însuşi cu nori albi, majestuoşi îşi face apariţia cum o benedicţiune.

*

Senectute. Oare plecând dincolo nu vei rămâne incorigibil?

*

Din spusele lui Blaga: „Grigurcu, un nume cu dificultăţi interioare”.

*

„Monotonia e ceea ce poate fi mai frumos ori mai groaznic. Mai frumos dacă e un reflex al eternităţii. Mai groaznic dacă e semnul unei perpetuităţi lipsite de schimbare. Timp depăşit ori timp castrat. Cercul, simbol al monotoniei frumoase; oscilaţia pendulului, simbol al monotoniei atroce” (Simone Weil).

*

Scriptor. Câteodată un punct, alteori o virgulă te fac să te visezi.

*

Presimţirea: o divinaţie elementară.

*

Scriptor. Se distribuie pe sine însuşi aidoma unor alimente la cantina săracilor.

*

În adolescenţă, în primii ani ai tinereţii îţi trăieşti slăbiciunile, dar încă nu le aduci la o schemă a conştiinţei. Nu eşti încă în măsură a le unifica într-o imagine a sinelui fatidică, ceea ce îţi îngăduie a merge instinctiv mai departe. Un noroc.

*

„Toată viaţa îşi ascute sabia, dar se teme s-o folosească vreodat㔠(dintr-un film).

*

„Mai întâi este groaza. O lungă, interminabilă groază. Teamă, angoasă ca realitatea să nu fie reală sau că nu asta e Realitatea. Că realitatea nu există. Că sunt cufundat în irealitate. Mă stăpâneşte groaza, mereu groaza. Pe urmă, a venit Speranţa. Şi apoi, cu speranţa, încrederea. Dacă aş avea un pic de încredere. De câteva zile n-am mai scris; adică nu m-am rugat. A scrie este deci felul meu de a mă ruga. E bun? Rău? Eficace?” (Eugčne Ionesco).

*

Timpul uneori compasional, alteori ironic în raport cu ceea ce nu poţi face.

*

Mirajul unei zile care începe în mijlocul altei zile.

*

Se întâmplă să uite de sine astfel cum ar uita să-şi încheie haina.

*

Scriptor. Fraze tulburi, înecăcioase aidoma unui fum, dar de unde, întrucât combustia nu există!

*

„Paul Valéry, făcând elogiul lui Anatole France pe care-l înlocuia sub Cupolă şi pe care nu-l iubea, preferându-l pe Mallarmé, a făcut în aşa fel încât să nu citeze nici măcar o singură dată numele predecesorului său, mulţumindu-se să rostească, ca din neatenţie opt cuvinte rămase celebre: - … această Franţă, de la care şi-a luat numele” (Jean d’ Ormesson).

*

X, tip impozant glacial. Vanitatea sa pare închisă în frigider pentru a nu se altera, aidoma unui aliment.

*

A.E.: „Lucruri triste, însă nu în aşa măsură încât să te afecteze mai mult decât o ploaie pe care o urmăreşti prin fereastră”.

*

A.E.: „Dacă ai convingerea că ai un Destin, urmează-l. Dacă ai simţământul că nu-l ai, ţi-l poţi imagina. Şi nu cumva e preferabilă ultima soluţie?”.

*

Scriptorul în epocă. Marginal pentru că Centrul îl refuză. Marginal pentru că el însuşi refuză Centrul. Uneori din ambele motive.

*

„O metodă foarte populară în Japonia de a scăpa de stres sunt cursurile de clovni (de la circ). E vorba de a-i elibera pe participanţi de rigiditate şi de-a le inocula o nouă manieră de a vedea viaţa. Cursanţii sunt învăţaţi să se machieze precum clovnii, să se îmbrace şi să se mişte ca ei. La finalul terapiei, se dă un spectacol. Bucurie la maximum! Relaxaţi şi eliberaţi de angoasele stresului, participanţii trăiesc o bucurie autentică şi de durată, destinşi şi în armonie cu ei” (Asul verde, 2022).

*

Răul poate fi caracterizat mai uşor decât binele. Din motive de defensivă.

*

„Numesc jurnalism ceea ce va fi mai puţin interesant mâine decât astăzi” (Gide).

*

Scriptor. Magia sensului. Insignifianţa fie şi a unei mari suferinţe fără sens.

*

Cogitaţiile „simple”, puncte de sprijin curente ale bunului simţ care apar frecvent în revistele de larg consum, chiar dacă extrase din autori de seamă, mai mult ascund decât dezvăluie. Rostul lor e de a împinge factorii avuţi în vedere către o comodă generalitate, „la mintea omului”. Calmante aidoma unor îndemnuri materne adresate copilului când acesta încă nu are habar de primejdiile existente în lume.

Nr. 06 / 2023
Nicolae Prelipceanu – laureat al Premiului Naţional pentru Poezie „Lucian Blaga” – Opera Omnia

Festivalul Internațional „Tudor Arghezi”, ediţia a XLIII-a

In memoriam Mircea Braga

Calendar al scriitorilor din Filiala Craiova a USR

„Gâlceava” dascălului cu societatea
de Gabriel Coşoveanu

Universitatea în trecere
de Cătălin Pavel

Solitar de duminică (1)
de Gheorghe Grigurcu

Ocupantul eliberator
de Nicolae Prelipceanu

„Cernăuţii şi gustul cenuşii” – Expoziţie Constantin Flondor la Elite Art Gallery
de Cristian-Robert Velescu

Cuib de barză
de Mihai Ghiţulescu

Bluesul: condamnare pe viaţă!
de Dumitru Ungureanu

Povestea unui automaton
de Gela Enea

Aurelian Zisu: un aristocrat al boemei
de Ştefan Vlăduţescu

Despre arcanele înstrăinării şi resorturile prozei scurte
de Gabriel Nedelea

O reconciliere poetică
de Gabriela Gheorghişor

lampa lui Diogene

Nimic de pe frontul de Vest sau de pe frontul din Pacific nu se apropia ca intensitate şi spectaculozitate de ceea ce aflam de la aceşti oameni
de Bogdan Şerban-Iancu

Reflexivitate şi expresivitate în poezia lui Teodor Preda
de Florian Copcea

O lume într-o cetate
de Carmen Teodora Făgeţeanu

Pe urmele Scripturarului. Dumitru Chioaru – un poet al discreţiei melancolice
de Savu Popa

Convorbiri lirice de la distanţă
de Toma Grigorie

Poeme
de Gela Enea

Poezie
de Carmen Secere

Poezie
dee Daniela Micu

Poezie
de Anca-Ioana Câdă

Poduri de teatru: un gând mai bun ce învinge ura
de Daniela Firescu

Suflete sfâşiate
de Viorica Gligor

Intimismul şi sugestia magnetică a banalului
de Gabriela Nedelcu-Păsărin

Păsările se duc să moară în Peru
de Romain Gary

Raţiunea convertită în instinct este sânge albastru
de Cătălin Davidescu

© 2007 Revista Ramuri